gânduri transparente și culorile iernilor pictate
în pielea mea de copil neîmblânzit
azi la ușa mea a bătut o femeie ținând la piept crizanteme
a îngropat moartea și acum respiră din temnița azilului
Sunt bine mi-a zis și zâmbetul ei purta spini pe frunte
azi în fereastra mea au bătut arhangheli
cu aripi de lut și ochii tăi negri
unica lumină pe care n-o pot stinge
înăuntru zborul e șoapta alintându-mi numele
în brațele rugăciunii.
...„azi în fereastra mea au bătut arhangheli
RăspundețiȘtergerecu aripi de lut și ochii tăi negri”
(Pentru triumful întrebării încearcă să ajungi acolo - unde în locul unei inserții în lanțul infinit al întrebării - nici un răspuns nu mai e posibil)