Mama atinge bulgărele rostogolit din lună

mama scoate timpul din mânecă
îmi șterge lacrimile 
apoi ține soarele sub genunchi
candela din suflet întinde brațele  
spre copilul din mine
hai să vedem zăpada cum se așterne domol
peste creștetul poeziei
drumul mi se încurcă în snopii de ceară
mama atinge bulgărele
rostogolit din lună
să înghită nopțile 
când sfinții coboară din icoane
și mâinile ei
dezleagă șireturile copilăriei 

să mă ierți, mamă
scriu rar deși
poeții spun adesea 
te iubesc
pânza se țese singură
copilul întinde pasul dincolo
doar ochii țin dimineața flămândă
adulmec orele duminica
când timpul e o anafură în potirul cu vin
și tu stai înăuntrul lui
cu soarele sub genunchi

să mă ierți, mamă
poezia seamănă cu tine
are trupul iernii și prea mult dor în raniță
aleargă sălbatic prin lume
și uneori se adapă din suflet ca dintr-o tipsie
pe care ai așezat copilăria
prefăcută în chihlimbare.


 
La mulți ani, mamă!
16 noiembrie 2016

Printre rânduri, Dumnezeu...

azi poezia mea lăcrimează

vina e a celui care lovește piatra cu ecou

până iese din ea sânge și apă

a ta că umpli vasul cu speranțe și-l golești la asfințit

când lumea e doar o cârpă îmbibată de emoții

croiesc vise fără mărime

ora 25 mă prinde cu un pas în afara timpului

printre rânduri, Dumnezeu

scoate visele din joben

și le așază pe frânghia cu poeme

din care scot rând pe rând matrioșce

niciuna nu poartă chipul tău când plouă

nu-și reazemă gândurile toamna

când aleargă desculț prin mine clopotul din turn

ce mici și singuri ne naștem

și cât dor încape în fiecare vers răstignit pe durere

printre rânduri, Dumnezeu

pune la uscat poeme

apoi îmi șterge obrazul de-mi vine s-o strig pe mama

să-mi aducă coltucul de pâine

dinspre altarul copilăriei

tata pocnește scurt din degete

chemând norii și eu întineresc în paginile întoarse

până la oase scriu ceva ce știu

că moare în tine și mă naște plăpând

în firul ierbii am ascuns cuvinte

te-am ascuns când nu știam să-ți strecor poeme în buzunar

privește orașul acesta cum a mai tăiat o felie colorată

și soarele se lipește precum o vată de zahăr de buzele copilei

ziua se desenează blând din mâinile mamei

mirosind a pătrunjel proaspăt și viața se ridică

printre rânduri...