Postare prezentată

Silabe orfane

Pentru toate morțile pe care le-am ținut strâns în mine și toate iubirile cărora le-am dat drumul aproape îmi sunt diminețile neîmbrățișat...

sâmbătă, 10 octombrie 2015

Toamna - colivie de frunze

Era în ziua cu toamnă
frunze se zbăteau
între noi – un cer de vrăbii
prinse în ferestre imaginare
în anotimpul fără colivii
te prind de mână
să opresc emoția
dă-mi timp să fotografiez
tabloul din tablou
acesta de acum aleargă liber prin mine
îmi sare dintr-o mână într-alta
„ai ochi de felină îmblânzită
în aerul tare al poeziei”
duelul începe
cuvintele vor săpa tranșee
și singurul câștigător e la celălalt capăt
al visului
încă râzi
dintr-un gând într-altul
o să-ți mușc buzele 
și o să iasă cel mai bun poem
pentru noaptea în care gâtul lebedei
va privi înăuntru
semn că ne-am întors în noi.




miercuri, 7 octombrie 2015

Punctul pe noapte

Toamna,
când pornesc în spate cu o iubire nouă
păstrez în mâini o gutuie
imperfect de galbenă
n-am găsit
sinonim pentru copilărie
dar toamna,
când mi-e dor nebun de tata
știu că ultimul cuvânt nu e niciodată cel pe care-l spui
în prag de rămas bun.
Octombrie
se înalță pe vârfuri
octombrie despre care tăcem 
scriem
iubim
si le amestecăm până iese cel mai bun cocktail;
cu tine nu știu unde se termină ziua
cel mult pot pune punctul pe noapte
acolo unde se deșartă visul meu în poemul 
din care bei
cu nesaț
pentru că toamna, 
destram norii 
doar ca să-i adun în ochiul de pădure
unde dimineața ne prinde grăbiți
să încheiem nasturii poeziei.
Îmi ascund teama - 
am locuit 
într-o cutie poștală
fără scrisori
pentru că toate cuvintele sunt la tine dinainte de a mă naște
te aștept să-mi întorci inima
cu fața spre răsărit
azi merg pe podul din sticlă
fără să privesc în jos.