Pleci, drumeag al gândului păgân
cu paşi mărunţi aproape nedorind să tulburi zarea
un roi de vise se culcă la pământ
în seceră, un snop îşi leagă inima de-un fir
e aproape seară;
pleci odată cu frunza învelită-n toamnă
Şi poate râzi, ţi-am prins azi umbra rătăcind pe bancă
profilul drept, poate prea lin
Şi mâna stângă - arcuindu-se în barbă;
azi zilele sunt tâmple ale iubirii
scuturându-şi norii, doar cerul suspină
când pleci, alizeul te ţine o vreme
departe de tine;
pe după blocuri soarele se întinde
precum dorinţa în trup de chihlimbar
aş fi rămas încă o oră-n pântec
să nu fi rupt în cruce acel hotar.
